Tinctura Alcool-Control
Supliment alimentar cu rol adjuvant în curele de dezintoxicare etanolică
- Susține sănătatea ficatului și funcția hepatobiliară.
-
Favorizează procesele naturale de detoxifiere ale organismului.
-
Contribuie la relaxare și la reducerea stărilor de nervozitate și agitație.
-
Sprijină echilibrul emoțional și un somn odihnitor.
-
Susține digestia și confortul gastrointestinal.
-
Oferă suport antioxidant și contribuie la menținerea imunității.
18,99 lei Prețul inițial a fost: 18,99 lei.12,99 leiPrețul curent este: 12,99 lei.Economisești 6,00 lei
- Comandă telefonic:
Livrare rapidă in 24h
Cost de livrare
Începând de la 18 lei. Livrare gratuită peste 200 lei.
100% Natural
Din surse naturale verificate, din zone nepoluate – puritate garantată.
Produse Certificate
Testate și sigure pentru tine
Plante din compoziție
15
AnghinareCynara scolymus
ArmurariuSilybum marianum
BrustureArctium lappa
CimbrișorThymus serpyllum
MăceșRosa canina
PăpădieTaraxacum officinale
PedicuțăLycopodium clavatum
RoinițăMelissa officinalis
Salcie albăSalix alba
SunătoareHypericum perforatum
Urzică mareUrtica dioica
ValerianăValeriana officinalis
Cătină-albăHippophae rhamnoides
GhimbirZingiber officinale
HameiHumulus lupulus
Proprietăți terapeutice
5
Sisteme corporale
1
Recomandări
2
Băuturile alcoolice din ziua de azi au din ce în ce mai mulți aditivi și sunt consumate în tot mai multe combinații (de ex., cocktail-uri). De asemenea, excesul de alcool, amestecarea diferitelor tipuri de băuturi alcoolice sau non-alcoolice între ele, asocierea consumului de alcool cu fumatul sau cu alimente foarte grele sau chiar și băutul în lipsa consumului de alimente sunt greșeli comune pe care, în ciuda sfaturilor medicilor și ale nutriționiștilor, majoritatea dintre noi ajungem să le facem măcar o dată pe parcursul vieții noastre. Produsul de față a fost special creat pentru a combate efectele negative ale unor astfel de greșeli și pentru a susține organismul pe parcursul curelor de dezintoxicare etanolică. Datorită formulei holistice – ce are la bază 16 plante medicinale – și a metodei unice de obținere (extracție multifazică folosind 3 solvenți: apă, glicerină, alcool), Tinctura Alcool-Control are o acțiune benefică atât asupra psihicului, cât și a fizicului, asigurând protecție sistemului hepatobiliar și contribuind la menținerea unei stări de bine prin atenuarea sentimentelor de nervozitate și agitație asociate perioadelor de dezalcoolizare. De asemenea, produsul este util și în susținerea proceselor de detoxifiere, în fortifierea imunității și în limitarea proceselor inflamatorii din organism. În plus, datorită conținutului redus de alcool (doar 20%), produsul are o acțiune mai blândă asupra mucoasei gastrointestinale (profund afectate în consumul cronic de alcool), față de formulele clasice, puternic alcoolizate (40-70%).
Protejarea sănătății ficatului, managementul stresului și susținerea proceselor de detoxifiere ale organismului sunt demersuri cu atât mai necesare cu cât ritmul vieții noastre devine tot mai alert și stresant, iar alimentația noastră devine tot mai haotică (mese neregulate, asocierea greșită a alimentelor, mâncatul în grabă și la ore improprii), procesată (devitalizată, lipsită de enzime) și plină de toxine, aditivi și cu un profil nutrițional dezechilibrat (raport ω-6:ω-3 disproporționat, exces de carbohidrați rafinați, de grăsimi saturate sau de sare). Toți acești factori de stres, împreună cu un efort fizic neadecvat, o hidratare insuficientă, un somn de slabă calitate și alte obiceiuri nocive (excesul de alcool, fumatul, administrarea improprie de medicamente), în timp, pot genera stres oxidativ și contribuie la creșterea statusului inflamator din organism. Mai mult, acești stresori pot modifica microbiota gastrică și intestinală, cu efecte asupra digestiei, a tranzitului intestinal și a răspunsului imun. Acest lucru are o influență negativă asupra întregului corp și, nu de puține ori, afectează rezistența organismului la diverși agenți patogeni și alergeni din mediul înconjurător, provocând un răspuns hormonal sau imunitar necorespunzător ce ne poate compromite sănătatea sau care ne încetinește ritmul de refacere a organismului.
Pentru a limita efectele negative ale consumului irațional de alcool și a ne susține organismul în lupta cu dependența față de acesta, putem face apel la soluții naturale bazate pe plante cu o acțiune hepatoprotectoare, detoxifiantă, calmantă, antiinflamatoare și fortifiantă. O astfel de soluție poate fi reprezentată de extractele din plante medicinale special alese precum: fructele de Cătină-albă, părțile aeriene de Sunătoare, Pedicuță și Cimbrișor sau scoarța de Salcie, regăsite în formula originală a suplimentelor din gama Alcool-Control (capsule, ceai, tinctură) de la Hypericum. Astfel, ingredientele regăsite în aceste produse ajută la: protejarea sistemului hepatobiliar, menținerea unei stări de spirit bune, susținerea proceselor de detoxifiere proprii organismului, modularea răspunsului imun, protejarea mucoasei gastrointestinale, îmbunătățirea digestiei, combaterea proceselor inflamatorii și reducerea efectelor negative ale intoxicației etanolice asupra organismului.
- Ingrediente
Extract hidrogliceroalcoolic* 1:1 din amestec de plante** – 100%. Concentrație alcoolică: 20% v/v.
*soluție hidrogliceroalcoolică (apă purificată – 47,5%; glicerină vegetală – 32,4%; alcool etilic de origine agricolă 70% v/v – 20%)
**amestec din plante: părți aeriene de Sunătoare (Hypericum perforatum) – 10%, frunze de Anghinare (Cynara scolymus) – 8%, fructe de Armurariu (Silybum marianum) – 8%, fructe de Cătină (Hippophae rhamnoides) – 8%, frunze de Păpădie (Taraxacum officinale) – 7%, părți aeriene de Roiniță (Melissa officinalis) – 7%, rădăcină de Brusture (Arctium lappa) – 6%, Fructe de Măceș (Rosa canina) – 6%, părți aeriene de Passiflora (Passiflora incarnata) – 6%, frunze de Urzică (Urtica dioica) – 6%, părți aeriene de Cimbrișor (Thymus serpyllum) – 5%, părți aeriene de Pedicuță (Lycopodium clavatum) – 5%, scoarță de Salcie (Salix alba) – 5%, rădăcină de Valeriană (Valeriana officinalis) – 5%, rizom de Ghimbir (Zingiber officinale) – 4%, conuri (flori) de Hamei (Humulus lupulus) – 4%.
- Mod de utilizare
Intern:
Adulți: câte 2 lingurițe (≈ 10 ml) de tinctură diluate în ceaiul Alcool-Control, de 3 ori pe zi, înainte de mesele principale. Cura recomandată este de 30 de zile, cu 7 zile pauză după care se poate repeta.
Pentru un efect mai puternic, se recomandă asocierea cu Ceaiul și Capsulele Alcool-Control de la Hypericum!
Pentru o acțiune mai puternică, se recomandă asocierea cu Ceaiul și Capsulele Alcool-Control, de la Hypericum!
Produse cu acțiune similară sau complementară: Pedicuță (ceai, tinctură, capsule), Ceaiul și Tinctura Hepatobiliară, Glutation Redus Lipozomal 1.000 mg (monodoze), Protector Ficat (capsule), Anghinare (ceai, tinctură, capsule, extract hidroglicerinic), Armurariu (ceai, tinctură, capsule), Liver Forte (ceai instant), B-Complex Lipozomal (monodoze), Droji-Mag – B complex (capsule), Siropul Elixirul vieții RO, 5-HTP Stres (capsule), Spirulină & Chlorella (comprimate), Spirulină cu Aloe și Cătină-albă (capsule), Spirulină (capsule, pulbere), Chlorella (pulbere), Lecitină 1200 mg (capsule moi), Lecitină Fosfatidilserină (capsule), L‑Cisteină (capsule), Omega 3 (din alge sau ulei de pește), Hyper Antioxidant Forte (capsule), Cătină-albă (capsule, sirop), Hyper-Gas (capsule, sirop), Acid Alfa-lipoic (capsule), Hipocolesterolemiant (capsule), Clorofilă lichidă, Hyper-Stres (capsule), Ceaiul și Tinctura Antistres, Hyper Detox (pulbere), Uleiul de Armurariu (presat la rece), Oțetul Hepato-biliar sau Oțetul Antistres de la Hypericum.
Pentru îngrijirea externă, vă recomandăm asocierea cu: Uleiul de Magneziu, Hyper VenoSan Gel, Serul Vitamina C cu Magneziu (set fiole), Balsamul Taina Plantelor, Gelul cu Chili, Propolis și Vitamina E, Gelul Hypericum Plant cu Ardei-iute, Apa de gură și Pasta de dinți naturală – Hyper BoronProtect, Crema Întinerire cu Aur, Smirnă și Tămâie, Crema Antiaging cu Coenzima Q10 (SPF30), gama de protecție solară Hyper Sun, Uleiul esențial de Lavandă, Bergamotă, Portocală, Grapefruit, Melisă, Mandarine, Lămâie, Tămâie sau Ylang-ylang, Tămâia Naturală Aromată Lucrată Manual (Mâna Maicii Domnului, Floarea Pustiei, Trandafir, Sparta, Chiparos Regal) și Sarea de baie Hyper Anti-stres sau Calciu și Magneziu de la Hypericum!
- Informații suplimentare
Sunătoarea (Hypericum perforatum) este o specie erbacee aromatică, perenă, din familia Hypericaceae. Menționată în nenumărate scrieri din antichitate, precum cele ale lui Plinius cel Bătrân, Dioscoride, Galen, Paracelsus sau Hipocrate, Sunătoarea este una dintre cele mai cunoscute și utilizate specii de plante medicinale. Aceasta a făcut parte din numeroase antidoturi și panacee precum mitridatiumul (presupus a fi fost creat de către Mitridate al VI-lea) sau teriacul Venețian (Theriaca andromachi). Astfel, de-a lungul timpului aceasta a fost folosită pentru combaterea și ameliorarea multor probleme de sănătate, spre exemplu: dezinfectarea și grăbirea închiderii rănilor, combaterea stărilor de tristețe, apatie, oboseală, reglarea ciclului menstrual, normalizarea digestiei, calmarea tusei, curățarea rinichilor, combaterea incontinenței urinare la copii (enurezis), protejarea ficatului sau calmarea durerilor. De asemenea, acesteia i s-au atribuit numeroase proprietăți mistice, fiind considerată utilă în alungarea duhurilor rele și protejarea casei și a animalelor. În prezent, Sunătoarea este recunoscută și folosită în fitoterapie pentru proprietățile sale benefice asupra sistemului nervos, precum și a celui digestiv. Aceasta a fost dovedită științific ca fiind de 3 ori mai eficientă în îmbunătățirea stării de spirit față de antidepresivele de sinteză. Acest efect se datorează conținutului în hipericină, un compus activ major din Sunătoare ce acționează prin inhibarea monoaminooxidazei și recaptarea serotoninei la nivel postsinaptic. De asemenea, proprietățile sedative și antiinflamatorii le recomandă și în calmarea durerilor reumatismale sau cauzate de gută.
În concluzie, extractul de Sunătoare ajută la menținerea echilibrului psiho-emoțional, inducerea unei stări de bine, combaterea stărilor de oboseală nervoasă, agitație, depresie și nervozitate și la obținerea unui somn odihnitor. De asemenea, uleiul esențial conținut de către această plantă are proprietăți antivirale (virusuri gripale A şi B, stomatite veziculare, virusuri herpetice) și antibiotice (germeni gram pozitivi și negativi – Escherichia coli, Proteus vulgaris, Staphylococcus aureus, Streptococcus mutans). În plus, compușii activi (de ex.: antrachinone – hipericină, pseudohipericină, hiperforină, adhiperforină; flavonoide – quercitrină, izoquercitrină, hiperozide, rutine; taninuri, catechine, bioflavonoide, derivați fluoroglucinici, acizi fenol-carboxilici – cafeic, clorogenic, ferulic; fitosteroli – beta-sitosteroli, triterpene, carotenoizi, vitamine – C, A; xantone, colină, săruri minerale ș.a.) din părțile aeriene de Sunătoare contribuie și la optimizarea digestiei, drenarea bilei, protejarea stomacului, reducerea tensiunii arteriale, reducerea durerilor reumatice și de natură menstruală, menținerea sănătății renale și la calmarea iritațiilor cutanate. Pe scurt, printre virtuțile extractului de Sunătoare se numără acțiunea: tonică la nivel nervos și digestiv, anxiolitică, antidepresivă, colecistokinetică, hepatoprotectoare, antiinflamatoare, antivirală, antibacteriană, analgezică, cicatrizantă, antidiareică, reepitelizantă, capilaro-protectoare, hipotensoare, antipruriginoasă, antihemoroidală și diuretică. În formula de față Sunătoarea este folosită pentru a ajuta la îmbunătățirea stării de spirit, susținerea digestiei și protejarea sistemului hepatobiliar al persoanelor care urmează o cură de dezalcoolizare sau a celor care doresc combaterea efectelor negative ale consumului cronic de alcool.
Anghinarea (Cynara scolymus) este o plantă erbacee perenă, meliferă și legumicolă din familia Asteraceae sau Compositae (din care fac parte și Floarea-soarelui, Cicoarea, Echinacea, Coada-șoricelului, Păpădia, Brusturele, Pelinul, Tarhonul și multe altele). În cultură, specia se comportă ca anuală, bienală sau trienală. Aceasta este cultivată atât pentru proprietățile sale sanogene, cât și ca aliment, fiind foarte îndrăgită în țări precum Italia (principala cultivatoare, exportatoare și consumatoare din UE), Franța, Argentina și SUA. În România, materialul biologic a fost adus din Franța, în anul 1954, însă specia este originară din regiunea Mării Mediteraneene unde genul Cynara crește spontan. Utilizată încă din Antichitate atât ca plantă medicinală, cât și legumicolă, Anghinarea apare consemnată pentru prima dată în secolul IV î.e.n. în Peninsula Italică. Specia a fost cultivată atât de romani, cât și de grecii sau egiptenii antici, însă aceasta capătă caracteristicile pe care le întâlnim în zilele noastre în secolul al XV-lea când este ameliorată de către cultivatorii italieni. În țara noastră, specia este cultivată majoritar ca plantă medicinală fiind utilă pentru sănătatea umană, dar și pentru cea animală. Cel mai mare potențial sanogen îl au frunzele acestei plante, ele stând la baza multor preparate precum: infuzii, tincturi, bitter, extracte instant, capsule sau comprimate. Datorită numeroaselor principii active pe care le conține, Anghinarea ajută la susținerea bunei funcționări a sistemului hepato-biliar, în special, dar și a sistemului renal și cardiovascular, pe plan secundar.
Mai exact, principiile amare conținute de către frunzele acestei specii sunt responsabile în cea mai mare parte pentru efectele sale hepatostimulatoare și colecistokinetice. Este important de remarcat faptul că aceste efecte se obțin DOAR prin resimțirea gustului amar! Astfel, odată cu stimularea receptorilor pentru gustul amar, are loc o reacție automată a organismului, prin care se crește secreția salivară și cea a glandelor cu secreție internă. Spre exemplu, cinarina este compusul cu acțiune coleretică ce ajută la creșterea volumului secreției biliare de 4-5 ori, iar acidul clorogenic favorizează excreția biliară în duoden. Tot cinarina este responsabilă și de proprietățile hepatoprotectoare și detoxifiante. Împreună cu acizii cafeilchinici aceasta ajută la eliminarea agenților hepatotoxici precum tetraclorura de carbon care este responsabilă de apariția fenomenului de „ficat gras” sau poate genera probleme de natură renală. Vedem, așadar, că produsele pe bază de Anghinare sunt deosebit de utile pentru sănătate prin capacitatea lor de a întări funcția detoxifiantă a ficatului, regenerând celulele hepatice și îmbunătățind activitatea colecistului.
Pe lângă acțiunea benefică la nivelul ficatului și a colecistului, preparatele pe bază de Anghinare sunt utile și în menținerea sănătății cardiovasculare datorită caracterului hipolipemiant, antisclerotic și de scădere a tensiunii arteriale. S-a observat faptul că extractele apoase din frunzele acestei plante au capacitatea de a bloca activitatea enzimei responsabile de sinteza colesterolului (reductaza HMG-CoA), ducând la scăderea colesterolului seric. De asemenea, aceste extracte pot normaliza și nivelul trigliceridelor, pot regla raportul lipoproteinelor LDL:HDL și, prin acțiunea acidului clorogenic, pot scădea glicemia prin inhibarea reacțiilor de glucogeneză și reducerea absorbției glucozei la nivel intestinal. Nu în ultimul rând, Anghinarea este utilă și în menținerea sănătății rinichilor datorită cinarozidei care are efect diuretic. Aceasta crește debitul urinar favorizând eliminarea masivă a toxinelor din organism prin urină. În consecință, prin protejarea rinichilor și reducerea colesterolului și a glicemiei, Anghinarea are și un rol secundar de protecție cardiovasculară, favorizând reducerea tensiunii arteriale și protejând împotriva fenomenelor aterosclerotice.
Armurariul (Silybum marianum) este o plantă erbacee perenă, anuală sau bienală, cultivată, rar subspontană, din familia Asteraceae/Compositae. Datorită utilității sale ca plantă medicinală, apicolă și uneori alimentară, Armurariul este cultivat în numeroase țări din Europa, precum Italia, Franța, Polonia, Austria, Germania sau Ungaria. Utilizarea Armurariului ca plantă medicinală în Europa este consemnată începând cu anul 1595 când acesta era folosit ca tonic-amar. Utilă atât pentru sănătatea umană, cât și pentru cea animală, planta a fost folosită în popor pentru combaterea Antraxului (dalac) la vite. Din secolul al XVIII-lea acesta începe să fie folosit ca medicament pentru afecțiunile de natură hepato-biliară. Mai mult, Armurariul apare înscris și în Farmacopeea homeopatică din India unde este recomandat pentru obținerea preparatelor homeopatice destinate protejării ficatului și regenerării acestuia în episoadele acute sau cronice de hepatită.
În prezent, fitoterapia modernă recomandă preparatele pe bază de fructe și semințe de Armurariu în cazul leziunilor hepatice, atoniei colecistului, indigestiei, intoxicației etanolice, hipercolesterolemiei, inflamației și stresului oxidativ de la nivelul hepatic, și rezistenței la insulină. Compușii biologic-activi conținuți de către aceste preparate au o acțiune de detoxifiere a ficatului și de stimulare a activității vezicii biliare. Mai exact, principiile amare conținute de către frunzele acestei specii sunt responsabile, în cea mai mare parte, pentru efectele sale hepatostimulatoare și colecistokinetice. Este important de amintit faptul că aceste efecte se obțin DOAR prin resimțirea gustului amar! Astfel, odată cu stimularea receptorilor pentru gustul amar, are loc o reacție automată a organismului, prin care se crește secreția salivară și cea a glandelor cu secreție internă.
Responsabilă de efectele antihepatotoxice și hepatoregeneratoare este Silimarina. Aceasta este considerată ca fiind cel mai important compus activ din Armurariu și se regăsește cu precădere în semințele fructului acestei specii, în concentrații de 4-6%. Silimarina este un flavonolignan complex ce conține un amestec de polifenoli precum flavonolignanii: silibină A și B, izosilibină A și B, silicristină, izosilicristină și silidianină; și flavonoidul taxifolină. Majoritatea extractelor înalt-purificate conțin doar silibinină, o fracție a silimarinei care este formată din silibina A și B, în proporții egale. Silimarina și derivatul său silibinina sunt compuși deosebit de utili în menținerea sănătății hepato-biliare deoarece au capacitata de a bloca intrarea toxinelor în interiorul celulelor hepatice, stimulând totodată și sinteza proteinelor care ajută la regenerarea hepatocitelor. Acestea reduc inflamația și combat acțiunea radicalilor liberi de la nivelul hepatic. De aceea, suplimentarea cu produse ce conțin aceste substanțe este foarte eficientă atunci când se urmărește regenerarea ficatului afectat de diverse afecțiuni, alimentație nesănătoasă, odihnă necorespunzătoare, fumat sau abuz de medicamente sau alcool.
Mai mult, cercetările recente au evidențiat și alte posibile efecte benefice ale Armurariului și Silimarinei. Astfel, datorită proprietăților antiinflamatoare, antioxidante și imunomodulatoare, acest compus ar putea fi util în protejarea pielii față de agresiunile factorilor de mediu (chimicale, raze UV). De asemenea, cercetările continuă și în cazul posibilelor proprietăți anticancerigene și antifibrotice ale Silimarinei, precum și a capacității sale de a îmbunătăți cogniția (efect observat într-un model murin). Nu în ultimul rând, Armurariul (posibil datorită Silimarinei) are și efecte chelatoare asupra fierului, fiind investigat pentru dezvoltarea unui potențial tratament pentru persoanele cu beta-talasemie ce suferă de exces de fier din cauza transfuziilor de sânge regulate.
În concluzie, derivatele din Armurariu ajută la protejarea și regenerarea ficatului, susținând astfel procesele de detoxifiere ale organismului și îmbunătățirea digestiei. În plus, compușii activi (de ex.: principii amare, saponozide, flavonoide lignanice – silimarină, silibină, silicristină, silidianină, betaină hidroclorică, lipide – acid linoleic, acid oleic, acid palmitic, aminoacizi – cisteina, glicina, acidul L-glutamic, acidul δ-1-2-amino-butiric, δ-1-leucina, tiramina, polihidroxifenilcromone, acid fumaric, fitosteroli – campesterol, stigmasterol, uleiuri volatile, vitamine – tocoferol și minerale – K, N ș.a.) din fructele de Armurariu contribuie și la reducerea penetrării toxinelor în hepatocite, stimularea producției de noi celule hepatice, stimularea colecistului și reducerea stresului oxidativ și a inflamației la nivel hepatic. Pe scurt, printre virtuțile produselor pe bază de Armurariu se numără acțiunea: tonic-amară, colagogă, coleretică, hepatoprotectoare, hepatoregeneratoare, antihepatotoxică, detoxifiantă, antioxidantă, antiinflamatoare, eupeptică și digestivă. Extern, Armurariul ajută la reducerea efectelor fotoîmbătrânirii, întreținerea părului și a tenului sensibil și la tratarea eczemelor.
Cătina-albă (Hippophae rhamnoides) este un arbust tufos, rustic, ce face parte din familia Elaeagnaceae. Strămoșii noștri daci utilizau fructele acestui arbust pentru vindecarea scorbutului, fortifierea organismului și ameliorarea problemelor de ficat, stomac sau piele. Deosebit de îndrăgită și de valoroasă, Cătina-albă are o gamă largă de întrebuințări, de la alimentație, până la industria cosmeticelor, medicină tradițională, furajare și chiar și în fixarea și restaurarea solurilor degradate. Datorită utilității sale deosebite și a rezistenței sporite, Cătina-albă este considerată una dintre cele mai valoroase specii de arbuști fructiferi atât din flora spontană, cât și din cea cultivată. Importanța sa nutrițională este de necontestat, fructele de Cătină-albă fiind considerate un adevărat complex vitaminic și mineral natural. O caracteristică aparte a acestor fructe este conținutul de acizi grași (inclusiv cei esențiali), atât în sâmburi, cât și în pulpă. Din ambele se extrage prețiosul ulei de Cătină, cele două surse oferind proprietăți ușor diferite uleiului rezultat. Astfel, uleiul obținut din semințe are o culoare gălbui-portocalie, mai deschisă decât cel obținut din pulpă, principalii acizi grași conținuți fiind cel linoleic și cel α-linolenic (ALA). În ceea ce privește uleiul obținut din pulpă, acesta este mai bogat în acizii palmitic și palmitoleic. Ambele tipuri de uleiuri au proprietăți sanogene și cosmetice importante, dar perisabilitate crescută.
Pe lângă ulei, fructele de Cătină-albă sunt utilizate pentru obținerea multor preparate fitoterapice și alimentare precum: infuzia, decoctul, tincturile și maceratele (în miere, glicerol, apă, alcool), sucul, siropul, nectarul, băuturile alcoolice (cidru, vin din fructe, lichior) și diverse deserturi (dulceață, marmeladă, gem, fructe uscate). Gustul astringent și acrișor al Cătinii este deseori redus prin procese precum înghețarea, fermentarea sau îndulcirea fructelor cu miere, zahăr sau sucuri de fructe. În general, produsele pe bază de Cătină-albă ajută la întărirea imunității naturale a organismului prin bogăția de compuși activi (de ex., fitosteroli, acizi grași esențiali, acidul chinic, L-chebrachitol, vitaminele C și D3, minerale). Acestea vin în ajutorul organismului în procesele de distrugere a agenților patogeni (fungi, bacterii, virusuri) și în cele de stimulare a formării de anticorpi. De asemenea, compușii cu proprietăți antioxidante din aceste fructe (de ex., vitamina C, E, carotenoizii, flavonoidele și acizii fenolici) ajută la combaterea formării radicalilor liberi, cauza stresului oxidativ.
Datorită conținutului în fibre și compuși cu acțiune astringentă (acid chinic, taninuri), antiinflamatoare (ALA, vitaminele C, E și D3), antiseptică, vermifugă și antispastică, fructele de Cătină-albă sunt ideale pentru reglarea tranzitului intestinal prea lent sau prea accelerat. Acestea ajută la calmarea intestinelor și a stomacului, susținând și funcția hepatică (acizi organici, Mg, steroli). Mai mult, conținutul în fitosteroli (340-520 mg/kg) precum β-sitosterolul (57-83%), acizi grași esențiali ω-3 cu lanț scurt (ALA), licopen, minerale (Mg, K) și vitamina E contribuie la menținerea sănătății cardiovasculare, prin fluidizarea sângelui, reducerea ușoară a glicemiei și trigliceridelor, limitarea proceselor inflamatorii, protejarea față de radicalii liberi și reglarea fracțiilor colesterolului (LDL, HDL). Nu în ultimul rând, mineralele (Mg, K, Ca) și vitaminele C, K, D3 contribuie și la menținerea sănătății sistemului osos, oferind alături de alți compuși activi și proprietăți diuretice și detoxifiante acestor fructe-minune, în special când sunt consumate sub formă de infuzie, sirop sau suc. Derivatele din fructe de Cătină-albă fiind binevenite și în curele de slăbire, energizând și contribuind cu o parte din necesarul zilnic de vitamine și minerale ce pot fi greu de obținut atunci când suntem la dietă.
În concluzie, derivatele din Cătină-albă sunt excelente tonice generale și digestive, aceste fructe fiind una dintre cele mai bogate surse naturale de vitamine și minerale. În plus, compușii activi (de ex.: acizi organici – malic, chinic, maleic, ascorbic; acizi grași – linoleic, palmitoleic, palmitic, pantotenic, erucic, heptadecanoic, oleic, succinic; aminoacizi, α- și β-caroten, licopen, criptoxantină, zeaxantină, taraxantină, kantofilă, taninuri, polifenoli, flavonoide, fitosteroli – β-sisterol, pectine, fructoză, glucoză, vitamine – A, C, E, D3, complex B, K, minerale și oligoelemente – K, Mn, Cu, P, Ca, Mg, Fe, Na ș.a.) din fructele de Cătină-albă contribuie și la: reglarea tranzitului intestinal, calmarea spasmelor abdominale, calmarea inflamațiilor gastrointestinale, protejarea ficatului, stimularea producției normale de lapte la femeile care alăptează, întărirea sistemului imunitar, atenuarea reacțiilor alergice, normalizarea glicemiei, trigliceridelor și a colesterolului, combaterea paraziților intestinali, menținerea sănătății cardiovasculare, combaterea erorilor de diviziune celulară, protejarea împotriva infecțiilor bacteriene și fungice, îndepărtarea toxinelor metabolice și a excesului de apă din organism pe cale urinară. Pe scurt, printre virtuțile derivatelor din fructe de Cătină-albă se numără acțiunea: antispastică, antiinflamatoare, antioxidantă, antialergică, eupeptică, anticolitică, antidiareică, vitaminizantă, mineralizantă, adaptogenă, antiscorbutică, digestivă, ușor hipoglicemiantă, hipocolesterolemiantă, tonică generală, galactogogă, bacteriostatică, antifungică, vermifugă, hepatoprotectoare, cardioprotectoare, depurativă și diuretică. Extern se pot folosi pentru: îngrijirea pielii și a tenului datorită proprietăților: antiinflamatoare, antioxidante, antimicrobiene, astringente, cicatrizante, vulnerare, detoxifiante și anti-îmbătrânire. În produsul de față, fructele de Cătină-albă au rolul de fortifiere a sistemului imunitar și energizare a organismului în vederea susținerii sale pe parcursul curelor de dezalcoolizare.
Păpădia (Taraxacum officinale) este o plantă erbacee perenă cu flori galbene ce face parte din familia Asteraceae / Compositae și este originară din Eurasia. În ceea ce privește denumirea științifică, aceasta își are originea, cel mai probabil, fie din greaca veche, fiind compusă din cuvintele „taraxos” (boală) și „akon” (leac), fie din persanul „tarakhshaqūn” (plantă amară, cicoare sălbatică). Așa cum putem deduce din denumirea sa, Păpădia a fost cunoscută și consemnată de către grecii antici (Teofrast) și medicii arabi (Avicenna, Ibn Sarabi / Serapion), aceasta având o tradiție de utilizare foarte îndelungată în special ca plantă medicinală. În sezon, părțile sale aeriene sunt utilizate și ca aliment, fiind preparate sub formă de salată sau sirop.
Cu o multitudine de substanțe active conținute, Păpădia este bogată în: principii amare (lactone sesquiterpenice: taraxacină sau lactucopicrină, taraxacolidă liberă sau glucozidată, acid taraxinic), triterpene pentaciclice (taraxerol, taraxasterol, beta-amirenol, betulinol, lupeol), fitosteroli, acizi organici (cafeic, hidroxifenilacetic), acizi grași (palmitic, oleic, melissic, cerotic), colină, flavonoide (glucozida apigenolului și a luteolului), carotenoide (violaxantină, taraxantină), vitaminele A, B1, C, D, săruri minerale (în special de potasiu). De asemenea, rădăcinile plantei sunt bogate în fructooligozaharide (inulină – 40%) cu acțiune prebiotică, fructoză și potasiu.
Datorită acestei bogății de substanțe active, Păpădia este recomandată în fitoterapie pentru proprietățile sale digestive, detoxifiante și hepatoprotectoare. Prin gustul său amar, stimulează secreția și evacuarea din colecist în duoden a sărurilor biliare, reglează pofta de mâncare, ușurează digestia prin stimularea secreției sucurilor digestive (salivă, suc gastric), reduce balonarea și flatulența și normalizează nivelurile de zahăr și grăsimi din sânge prin blocarea absorbției lor în exces, la nivel intestinal. De asemenea, datorită conținutului în potasiu, aceasta are o acțiune diuretică, depurativă, de eliminare a excesului de azot și acid uric din organism. În plus, potasiul, fitosterolii și alți compuși activi din produsele pe bază de Păpădie, contribuie la sănătatea cardiovasculară prin creșterea permeabilității capilare și mai buna irigare a miocardului. Nu în ultimul rând, această plantă este utilă și folosită extern, pentru menținerea sănătății pielii (ten, scalp, corp), calmând iritațiile și având o acțiune emolientă și tonifiantă. Toate aceste proprietăți recomandă derivatele din Păpădie ca fiind adjuvante ideale în curele de slăbire sau în dietele dezechilibrate, cu exces proteic, de grăsimi sau de zaharuri și în problemele de digestie asociate acestora.
În concluzie, derivatele din Păpădie contribuie la menținerea sănătății sistemelor digestiv, hepato-biliar, renal și cardiovascular. Acestea favorizează eliminarea excesului de apă și acid uric pe cale urinară și are acțiune hipoazotemică. Susțin, de asemenea, digestia și buna funcționare a colecistului prin stimularea secreției bilei și evacuarea acesteia în duoden. În plus, compușii activi (de ex.: alcooli triterpenici – arnidiol, faradiol; gliceride ale acizilor grași – palmitic, oleic, stearic; polioze, carotenoide, xantofile, flavoxantine, colină, flobafene, acid tartric, substanțe antibiotice, vitamine – A, C, D, B1 și minerale – Ca, P, Na) din Păpădie, contribuie și la detoxifierea organismului, susținerea funcției miocardului, la reglarea glicemiei și la echilibrarea profilului lipidic. Pe scurt, printre virtuțile derivatelor din Păpădie se numără acțiunea: tonic-amară, detoxifiantă, digestivă, eupeptică, diuretică, colecistokinetică, hipoazotemică, hipoglicemiantă, hipocolesterolemiantă, cardioprotectoare, astringentă, antihemoroidală și antiputridă. În produsul de față Păpădia este folosită pentru protejarea funcției hepatice – puternic solicitată în consumul cronic de alcool și pentru ușurarea digestiei și normalizarea poftei de mâncare ce pot fi afectate la persoanele dependente de alcool.
Roinița (Mellisa officinalis), cunoscută și drept Melisă, este o plantă erbacee, perenă spontană sau cultivată din familia Lamiaceae/Labiatae (din care fac parte Menta, Salvia, Oregano, Rozmarinul, Busuiocul, Lavanda, Isopul, Măghiranul sau Cimbrul). Ca multe specii cu utilizare fitoterapeutică, Roinița este cunoscut încă din Antichitate. Menționată în scrieri precum cele ale lui Varo și Teofrast, această specie era folosită ca plantă medicinală de către greci, romani și daci. Folosită de către strămoșii noștri daci sub formă de decoct din frunze și din tulpinile melifere, aceasta era considerată utilă pentru calmarea durerilor de stomac, burtă, dinți și inimă. Ulterior, aceasta a fost folosită sub formă de vin pentru calmarea crizelor de astm, iar în Evul Mediu Paracelsus (1541) o considera cea mai bună plantă pentru menținerea sănătății inimii. De asemenea, florile de Roiniță au fost folosite pentru obținerea unui extract alcoolic (1:3) utilizat pentru frecții în vederea calmării durerilor reumatice. În prezent, în Europa, un consum însemnat al derivatelor din Roiniță se remarcă în Germania, unde acestea sunt apreciate pentru proprietățile analgezice și sedative.
În fitoterapia modernă, cele mai utilizate sunt frunzele și părțile aeriene de Roiniță, acestea fiind recomandate pentru un spectru larg de probleme cu substrat nervos. Frunzele sunt folosite, cel mai adesea, pentru prepararea infuziilor, Roinița fiind deosebit de utilă în calmarea spasmelor și a distoniei vegetative. Efectul relaxant se datorează uleiului esențial cu note citrice, ulei bogat în compuși activi (aldehide) dintre care cantitatea cea mai însemnată este cea de „citral” (amestec al izomerilor geranial și neral). Pe lângă proprietățile sedative, citralul are și acțiune antivirală (împotriva virusului herpetic) și antiseptică (împotriva Candida albicans). Prin efectul relaxant și sedativ al Roiniței se poate obține și o îmbunătățire a calității somnului, mai ales atunci când derivatele sunt consumate seara, înainte de culcare (de ex., infuzia de Melisă îndulcită cu o linguriță de miere de albine). De asemenea, produsele pe bază de Roiniță ajută la ameliorarea problemelor de natură digestivă prin calmarea spasmelor și a colicilor, stimularea vărsării bilei în duoden, reglarea tranzitului intestinal, normalizarea acidității gastrice, expulzarea gazelor din intestine și reglarea poftei de mâncare. Un efect calmant similar se remarcă și la nivel uterin, Roinița având o acțiune relaxantă asupra musculaturii netede. Mai mult, aceasta are și proprietăți antiinflamatoare și analgezice datorită conținutului de acid rosmarinic și cariofilen. Proprietățile eupeptice, coleretice și carminative sunt datorate acidului cafeic și substanțelor amare conținute.
Având în componența lor și substanțe fitoestrogenice, frunzele de Roiniță au un efect benefic asupra sănătății aparatului reproducător feminin. Acestea ajută la reglarea ciclului menstrual și la reducerea durerilor de cap și de burtă asociate perioadei menstruale. Infuziile sunt bine tolerate, fiind recomandate și pentru calmarea colicilor la sugari, atenuarea grețurilor asociate sarcinii și stimularea secreției glandelor mamare la femeile lehuze. Astfel, Roinița este un adjuvant prețios pentru cei cu probleme gastrointestinale (boli inflamatorii intestinale, disbioze, colon iritabil, colite spastice, nevroză gastrică, meteorism ș.a.) sau uterine (crampe menstruale). Consumate cu regularitate, derivatele de Roiniță ajută la detoxifierea organismului prin proprietățile sudorifice și diuretice datorate conținutului în flavone. De asemenea, acestea ajută și la menținerea sănătății cardiovasculare prin normalizarea pulsului și a ritmului cardiac, fiind deosebit de utile pentru persoanele cu probleme cu substrat neuro-vegetativ (distonii neurovegetative, palpitații nocturne, surmenaj) ce manifestă o înrăutățire a simptomelor în stările de agitație și nervozitate.
În concluzie, Roinița ajută la protejarea sistemelor nervos și digestiv, fiind deosebit de utilă atât pentru efectul calmant al tincturii Alcool-Control, cât și pentru cel protector la nivel digestiv. În plus, compușii activi (de ex., ulei esențial: aldehide terpenice – citral, geranial; alcooli terpenici – linalool, citronelol, geraniol; hidrocarburi terpenice – limonen, ocimen, copaen, tinen, cariofilen, burbonen, cubeben; acizi organici – cafeic, clorogenic, protocatechic, rozmarinic, ursolic, oleanolic, pomolic, succinic; rezine, mucilagii și glucide – glucoză, ramnoză, xiloză, planteoză, zaharoză; substanțe amare, taninuri, oxalați, ramnazină, minerale – Fe, Al, K ș.a.) din frunzele de Roiniță contribuie și la: relaxarea sistemului nervos central, liniștirea stărilor de anxietate, nervozitate și agitație mentală, calmarea amețelilor, migrenelor și durerilor de cap cauzate de tensiunea nervoasă, îmbunătățirea somnului, stimularea colecistului, eliminarea toxinelor din organism, relaxarea musculaturii netede din zona gastrointestinală și uterină, stimularea glandelor mamare la lehuze, ușurarea digestiei, favorizarea eliminării gazelor din intestine și stimularea poftei de mâncare. Pe scurt, printre virtuțile extractului de Roiniță se numără acțiunea: neurosedativă, relaxantă, coleretică, antispastică, eupeptică, anxiolitică, sudorifică, analgezică, antiinflamatoare, antivirală, antiseptică, galactogogă, antiemetică, detoxifiantă, ușor laxativă și diuretică. Extern, Roinița ajută la grăbirea refacerii zonelor lezate, combaterea infecțiilor cu virusul herpetic (Herpes simplex), dezinfectarea rănilor și calmarea durerilor reumatice sau de dinți. De asemenea, Roinița ajută la îndepărtarea insectelor, având efect insecticid asupra moliilor.
Brusturele (Arctium lappa) este o plantă erbacee bianuală, din familia Asteraceae. Acesta este cultivat (în special în Japonia, Coreea, Italia) pentru rădăcinile sale bogate în substanțe nutritive și cu importanță fitoterapeutică, însă crește și spontan sub formă de buruiană pe solurile bogate în humus și azot. Brusturele este o plantă cunoscută și folosită atât în medicina tradițională a Europei, cât și în America sau Asia, cu scopul principal de a „curăța sângele”. Derivatele din rădăcina de Brusture sunt o sursă bogată de săruri și minerale, având proprietăți tonice la nivel hepatobiliar datorită gustului lor amar. Principiile amare conținute de plantă stimulează sucurile digestive și secreția biliară, ușurând digestia, iar inulina prezentă în rădăcină ajută la reglarea tranzitului intestinal prin proprietățile sale prebiotice. Folosite intern, preparatele din Brusture susțin procesele de detoxifiere ale ficatului și purificarea întregului organism prin stimularea secreției și excreției urinei de către rinichi. Astfel, prin eliminarea urinei este stimulată și eliminarea acidului uric, cu efecte benefice asupra sistemului articular. În plus, Brusturele favorizează eliminarea toxinelor și prin transpirație, având un efect reglator asupra glandelor sudorifice. Nu în ultimul rând, consumarea regulată a produselor pe bază de Brusture poate avea un efect hipoglicemiant și de reducere a tensiunii arteriale.
Folosit exterior, extractul de Brusture are o acțiune astringentă, antiseboreică (fiind indicat pentru tenurile grase sau cu probleme), antimicotică și antiseptică (eficient împotriva acneei, eczemelor, mătreții, ulcerațiilor de la nivelul mucoasei bucale), antiinflamatoare, emolientă și ușor hemostatică, fiind util în refacerea epidermei lezate și a celei afectate de negi, pete pigmentare, răni și ulcerații. Mai mult, acesta contribuie la menținerea sănătății țesutului epitelial prin acțiunea sa antioxidantă și anti-îmbătrânire. De asemenea, folosirea frecventă a produselor pe bază de Brusture la clătirea părului stimulează creșterea și regenerarea podoabei capilare. Pe scurt, Brusturele: susține mecanismele naturale de apărare ale organismului, stimulează procesele naturale de eliminare a toxinelor de către organism, îmbunătățește digestia, funcția renală și cea hepatobiliară, normalizează glicemia și protejează sănătatea pielii și a părului. În produsul de față, extractul de Brusture sinergizează cu cel de Păpădie și cu cel de Sunătoare pentru a proteja funcția hepatobiliară și a detoxifia organismul.
Măceșul (Rosa canina), cunoscut și drept Ciucuri-de-mărăcine, Cocașder, Rug-de-măceș, Trandafir-sălbatic sau Mărăcine, este un arbust spinos, cu rădăcină pivotantă și cu o înălțime medie de 1-5 m, care face parte din familia Rosaceae. Acesta este considerat strămoșul multor varietăți de trandafir. Întâlnit pe lângă garduri, drumuri, pășuni, păduri acesta crește spontan în Europa, vestul Asiei și nod-vestul Africii. În Europa, Măceșul este îndrăgit pentru fructele sale aromate și ușor acrișoare. Alături de Coacăzele-negre, Mure și de Afine, Măceșele sunt o sursă naturală biodisponibilă de vitamine, antioxidanți și compuși cu acțiune antiinflamatoare. Cel mai adesea, Măceșele, frunzele, florile și scoarța acestei specii sunt folosite ca atare sau pentru obținerea de suplimente alimentare (de ex., tincturi, ceaiuri, siropuri, extracte uscate).
Conform lucrărilor de fitoterapie, Fructele de Măceș (Cynosbati fructus) sunt utile în restabilirea echilibrului microbiotei intestinale (reglând frecvența și consistența scaunelor) și în curățarea organismului de toxine pe cale gastrointestinală, renală și sudorifică. Acestea au o acțiune antiseptică la nivelul tractului digestiv și urinar limitând dezvoltarea unor specii cu potențial patogen precum E. coli sau Candida spp., precipitând proteinele și având o acțiune antilitiazică. Mai mult, Măceșele au și o acțiune astringentă, colagogă, coleretică, vermifugă și vasodilatatoare. Nu în ultimul rând, datorită conținutul mare de antioxidanți (polifenoli, bioflavonoizi, vitamina C – cca 2 g la 100 g fruct) fructele de Măceș contribuie la limitarea acțiunii negative a stresului oxidativ prin legarea de ADN-ul celular și limitarea proceselor de deteriorare a materialului genetic. Astfel, acestea au și o acțiune antiinflamatoare și anti-ageing, protejând celulele față de fenomenul de îmbătrânire precoce. Pe scurt, Măceșul contribuie la menținerea sănătății și a flexibilității articulațiilor și contribuie la buna funcționare a sistemelor: imunitar, respirator, cardiovascular, osteoarticular și digestiv. În formula de față, Măceșele sinergizează cu fructele de Cătină pentru a tonifia organismul, a proteja sistemul digestiv și a limita procesele inflamatorii și stresul oxidativ asociate cu un consum cronic de alcool.
Floarea-pasiunii (Passiflora incarnata), cunoscută și ca Floarea-patimilor, Floarea-ceas, Ceasornic, Coroana-lui-Hristos, Floarea-celor-trei-răni, Steaua-Fecioarei-Maria sau Passiflora, este o plantă erbacee perenă, cățărătoare, dicotiledonată, medicinală și decorativă din familia Passifloraceae (ce cuprinde peste 750 de specii de copaci, arbuști, liane și plante cățărătoare, printre care și Fructul-pasiunii sau Maracuja). În prezent, principalele utilizări ale speciei sunt de natură ornamentală – datorită florilor spectaculoase, alimentară – datorită fructelor aromate ce pot fi consumate în stare proaspătă sau preparate sub formă de gem, dulceață, jeleuri, suc și alte deserturi sau ca agent natural aromatizant, de natură cosmetică și, nu în ultimul rând, de natură medicinală. De asemenea, aceasta are și utilizări veterinare, ca aditiv pentru furaj. Passiflora își datorează numele științific conchistadorilor spanioli care, încă din anul 1529, îi asemănau florile cu „patimile lui Iisus Hristos”. Astfel, în limba latină, „passio” înseamnă patimă, pasiune sau suferință, iar „incarnata” înseamnă întrupat, materializat, numele speciei putând fi înțeles ca „floarea care întruchipează pasiunea” sau, cum este uneori denumită popular în țara noastră „Floarea-patimilor”.
Revenind la proprietățile medicinale ale acestei specii, preparatele pe bază de Floarea-pasiunii au o istorie de folosință îndelungată. Astfel, este bine documentată utilizarea acestei specii de către popoarele pre-columbiene de pe continentul American, spre exemplu aztecii, care o apreciau pentru proprietățile sale sedative. Ulterior, în secolul al XIX-lea, aceste proprietăți au fost redescoperite de către medicii americani. În prezent, rădăcinile de Passiflora sunt utilizate în medicina tradițională din America de Nord și de Sud și pentru prepararea unui ceai cu proprietăți tonice. Pe teritoriul european, specia a fost inițial apreciată doar pentru fructele sale exotice. Treptat, proprietățile sale calmante și sedative au fost descoperite și de către aceste popoare, Passiflora fiind înscrisă în numeroase Farmacopei precum cea Franceză (1937), Britanică sau Europeană. În general, în scop terapeutic au fost folosite părțile aeriene tinere ale plantei precum: frunzele, tulpinile, lăstarii și florile. Mai rar, se pot folosi și rădăcinile.
În Fitoterapia modernă, pentru obținerea derivatelor din Floarea-pasiunii sunt preferate frunzele sau părțile aeriene ale plantei. Acestea pot fi utilizate sub formă de infuzii, decocturi, extracte uscate sau tincturi. Utilizarea de bază a derivatelor din Passiflora este cea de calmare a sistemului nervos. Mecanismul de acțiune presupus al derivatelor din această plantă este acela de stimulare a sintezei unui neurotransmițător denumit GABA (acid gamma-aminobutiric). Acesta este responsabil de trimiterea mesajelor între creier și sistemul nervos, având o acțiune preponderent inhibitoare (relaxantă) la nivelul sistemului nervos central prin reducerea activității celulelor nervoase. Deoarece tradiția de utilizare a acestei specii este una îndelungată, autoritățile din domeniul sănătății și al alimentației consideră consumul și utilizarea remediilor naturale pe bază de Passiflora drept sigure (GRAS – FDA, UE, OMS).
În cadrul unui studiu relativ recent, cercetătorii au observat o îmbunătățire semnificativă a calității somnului, o reducere semnificativă a timpului necesar pentru a adormi și o prelungire semnificativă a duratei somnului la grupa care a consumat ceai de Floarea-pasiunii, față de control. Într-un alt studiu, administrarea unui extract de Passiflora timp de 3-6 săptămâni s-a dovedit benefică în managementul simptomelor menopauzale. Similar, Floarea-pasiunii este considerată un bun adjuvant în adresarea tulburărilor menstruale, a iritabilității, durerilor de cap, hiperactivității (ADHD), stărilor anxioase și/sau depresive, a distoniei nervoase, a problemelor de somn sau a emotivității crescute. Există indicații de utilizare chiar și în cazul episoadelor epileptice, însă mecanismele de acțiune, eficacitatea și siguranța administrării preparatelor din Passiflora în acest caz sunt încă insuficient înțelese și documentate.
Similar tratatelor de fitoterapie, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recunoaște Floarea-pasiunii ca fiind „un sedativ ușor, eficient împotriva agitației nervoase, a insomniei și a anxietății”. De asemenea, OMS consideră că derivatele din această specie pot fi adjuvante în adresarea problemelor de natură gastrointestinală asociate tulburărilor nervoase precum anxietatea. Nu în ultimul rând, această instituție consemnează utilizarea speciei în caz de menstruație dureroasă, nevralgie și tulburări cardiovasculare cu substrat nervos. În plus, tratatele de fitoterapie modernă recomandă remediile din Floarea-pasiunii, de obicei împreună cu alte specii cu efect calmant, antispastic și anticolitic, pentru ameliorarea colicilor asociate unor condiții precum bolile inflamatorii intestinale sau sindromul de intestin iritabil. Passiflora sinergizează bine cu alte plante medicinale precum Valeriana, Teiul, Kava, Melisa și compuși precum melatonina sau GABA pentru creșterea calității somnului. Împreună cu preparate pe bază de fitosteroli, lignani și izoflavone (Hamei, Soia, Salvie, Lemn-dulce, Black Cohosh ș.a.), Passiflora ajută la calmarea simptomelor asociate menopauzei și tulburărilor menstruale. Pentru sistemul cardiovascular (în special hipertensiune și puls mărit), Passiflora poate fi combinată cu Păducel, Talpa-gâștei sau Vâsc. Iar pentru managementul stresului, anxietate și depresie, asocieri eficiente pot fi făcute cu: Sunătoare, Ginseng siberian sau chinezesc, Tei, Roiniță, Rhodiola, Ashwagandha, Magneziu (în special forma bisglicinată), vitamine ale complexului B sau Hidroxitriptofan (5-HTP).
Din nefericire, ca orice remediu natural sau alopat, Passiflora are și contraindicații. Aceasta nu se recomandă femeilor însărcinate sau care alăptează din cauza posibilului efect de declanșare a contracțiilor uterine. O altă categorie a populației care trebuie să fie precaută în folosirea acestei plante este reprezentată de persoanele cu probleme cardiovasculare (infarct miocardic, ateroscleroză, hipotensiune). De asemenea, administrarea concomitentă a derivatelor din Floarea-pasiunii cu anumite clase de medicamente poate fi detrimentală. Astfel de exemple sunt sedativele, hipotensoarele, anticoagulantele, anxioliticele și antidepresivele al căror efect îl pot amplifica, generând amețeală, stări de leșin, hipotensiune arterială, sângerări, tulburări de coordonare a mișcărilor, somnolență, halucinații (în special la asocierea cu inhibitorii de monoamin oxidază) și alte efecte secundare mai ușoare sau mai grave, depinzând de combinațiile și dozele administrate. Nu în ultimul rând, efectele acestei plante asupra copiilor mai mici de 6 ani sunt insuficient studiate, fiind indicată evitarea administrării la această categorie a populației.
Pe scurt, derivatele din Floarea-pasiunii sunt un adjuvant sigur și eficient pentru calmarea stărilor emoționale puternice, a nevralgiilor, a simptomelor menopauzale și menstruale. De asemenea, în combinație cu plante – unele dintre ele regăsite și în formula de față – cu efect sedativ mai puternic (Valeriană, Talpa-gâștei) sau similar (Hamei, Tei, Lavandă, Roiniță/Melisă), dar și de sine-stătătoare, Passiflora este un bun relaxant al sistemului nervos central, inducând o stare de bine și promovând obținerea unui somn odihnitor.
Urzica-mare (Urtica dioica) este o specie erbacee, perenă ce face parte din familia Urticacee. Aceasta este o plantă cu aplicații vaste și recunoscute în toate domeniile: medical, cosmetic și culinar, fiind utilizată și apreciată încă din antichitate pentru versatilitatea sa. Folosită tradițional pentru curele de primăvară ce presupun „curățarea sângelui”, Urzica este un excelent antianemiant datorită proprietăților sale hematopoietice (stimularea sintezei globulelor roșii), a aportului de fier, de vitamine din complexul B (acid folic, B2, B5) și de protoporfirine. Mai mult, preparatele din urzică au și un efect hemostatic (prin prezența vitaminei K și a taninurilor) ce poate limita hemoragiile interne ce duc la anemierea organismului în timp. Desigur, la „curățarea sângelui” contribuie și efectul său diuretic și depurativ ce o fac o alternativă naturală pentru detoxifierea organismului de substanțe chimice și metale grele, eliminarea acumulărilor de acid uric și a surplusului de apă din organism. Astfel, Urzica este utilă și în menținerea sănătății rinichilor și a căilor urinare, fiind un bun adjuvant în litiaza renală și în retențiile de apă asociate sindromului premenstrual. În plus, urzicile sunt considerate utile și în ameliorarea enurezisului nocturn (incontinență nocturnă).
Cura de primăvară cu produse pe bază de urzici este una binevenită și din punctul de vedere al proprietăților antialergice și antiastmatice ale plantei. Consumul regulat al acestor produse pe parcursul sezonului alergiilor, și asocierea lor cu extracte de Trei-frați-pătați sau din frunze de Mesteacăn, poate ameliora intensitatea reacțiilor sistemului imunitar la diverși alergeni datorită conținutului în antihistaminice naturale. Tot în curele de primăvară, dar și în cele de toamnă, Urzica poate fi asociată cu fructele de Cătină-albă pentru a întări organismul prin vitaminizarea și remineralizarea sa. Studiile științifice au arătat că, datorită conținutului în fitosteroli, Urzica este un excelent protector al sănătății prostatei. Sterolii din frunzele acestei plante inhibă conversia testosteronului în dehidrotestosteron, hormon ce poate cauza probleme la nivelul prostatei. Tot fitosterolii pot contribui și la menținerea sănătății sistemului cardiovascular prin scăderea colesterolului și a trigliceridelor. Pe lângă fitosteroli, urzicile mai conțin și lectine – compuși cu acțiune antiinflamatoare ce par a fi implicați în ameliorarea problemelor articulare. Lectinele pot avea și proprietăți antivirale și bacteriostatice, studiile recente evidențiind faptul că acestea pot inhiba proliferarea unor agenți patogeni precum Staphylococcus, Shigella sau Pasteurella. O altă calitate a extractelor de urzică este aceea de stimulare a secreției de insulină de la nivelul pancreasului, fiind ușor hipoglicemiante. În plus, acestea sunt și galactogoge, stimulând secreția de lapte.
În concluzie, derivatele din Urzică ajută la menținerea sănătății sistemului renal, prin acțiunea antiseptică și prin favorizarea eliminării excesului de apă și acid uric. De asemenea, acesta susține buna funcționare a sistemului imunitar prin modularea răspunsului imun și reducerea statusului inflamator din organism. În plus, compușii activi (de ex.: taninuri, flavonoide – quercetină, clorofilă, rutozid, fitosteroli, acetilcolină, precursori ai serotoninei, uleiuri esențiale, vitamine – A, B2, B5, B9, C, K, săruri minerale – Ca, Mg, Si, uleiuri volatile) din frunzele de Urzică, contribuie și la detoxifierea organismului, au un efect antiseptic, galactogog, hemostatic și ușor hipoglicemiant. Pe scurt, printre virtuțile derivatelor din Urzică se numără acțiunea: diuretică, depurativă, hemostatică, antiinflamatoare, ușor hipoglicemiantă, antiseptică, mineralizantă și imunomodulatoare. În formula de față, Urzica ajută la detoxifierea organismului, sinergizând cu Brusturele, Pedicuța și Armurariul. De asemenea, aceasta fortifică și tonifică organismul (spoliat de vitamine și minerale ca urmare a abuzului de alcool) alături de fructele de Cătină și Măceș.
Cimbrișorul-de-câmp (Thymus serpyllum) este o specie erbacee perenă regăsită în zonele montane unde crește pe pajiști și pășuni alpine, în poieni și la marginea pădurilor, prezentând inflorescențe de culoare roz-violet, mov și, mai rar, albă. Specia este originară și Europa și Nordul Africii, având o largă răspândire pe teritoriul țării noastre. este o plantă aromatică medicinală asociată, în trecut, cu ideea de curaj, vitejie și folosită în mod tradițional pentru ameliorarea simptomelor virozelor, problemelor digestive, curățarea rănilor superficiale sau pentru regularizarea ciclului menstrual. Conform fitoterapiei moderne, Cimbrișorul ajută la eficientizarea digestiei prin stimularea funcțiilor gastrice și intestinale. De asemenea, cantitatea mare de ulei volatil (1-2,5%) conținută în această plantă ajută la calmarea senzației de disconfort de la nivelul căilor respiratorii, reducând inflamația și crescând imunitatea locală. Produsele pe bază de Cimbrișor protejează împotriva virusurilor, bacteriilor și a fungilor (de ex: Cryptococcus neoformans, specii de Aspergillus, Saprolegnia și Zygorhynchus; Salmonella typhimurium, Staphylococcus aureus, Escherichia coli ș.a.).
În plus, compușii activi (de ex.: ulei volatil – borneol, cineol, timol, cimol, carvacrol, terpineol, apigenin, mircen, α-pinen, β-cariofilen, β-bisabolen, limonen, geraniol, citral; flavonoide, acizi polifenolcarboxilici – acid ursolic, acid cafeic, acid rosmarinic; taninuri, principii amare, serpilină, săruri ale acidului malic, săruri minerale ș.a.) din Cimbrișor, contribuie și la tonifierea sistemului nervos, stimularea circulației sanguine, calmarea spasmelor musculare și a crampelor menstruale și calmarea iritațiilor cutanate. Pe scurt, printre virtuțile derivatelor din Cimbrișor se numără acțiunea: antiinflamatoare, antiseptică, decongestionantă, antitusivă, expectorantă, secretolitică, analgezică, antispastică, digestivă, antipiretică, emenagogă, vermifugă, tonică asupra sistemului nervos și diuretică. În formula de față, Cimbrișorul sinergizează cu fructele de Cătină-albă și cu Măceșele pentru a întări sistemul imunitar și este un bun antiinflamator și analgezic alături de extractul din Salcie.
Pedicuța (Lycopodium clavatum) este o plantă erbacee care face parte din familia Lycopodiaceae (care cuprinde aproximativ 400 de specii de ferigi din care 7 genuri pot fi regăsite și în flora țării noastre). Similar altor ferigi, această specie preferă zonele însorite și mai ales umede din regiunile montane și submontane, fiind întâlnite prin păduri de molid, brad, de amestec, pe pășuni umede, pe coastele dealurilor, în zone pietroase și în mlaștinile de turbă din Carpații Orientali Meridionali și din Munții Apuseni. Ca distribuție, specia este răspândită în Europa, Asia, America, Africa și pe Insulele Hawai și Mariane. Deoarece face parte dintr-o familie cu o vechime considerabilă (cu origini în Devonianul timpuriu), Pedicuța nu produce flori sau semințe, înmulțirea speciei având loc, printre altele, cu ajutorul sporilor. Aceștia sunt inflamabili și au o compoziție mare de acizi grași (40-50%), printre care amintim acidul hexadecenic, deoxistearic, palmitic, oleic și acizii esterificați cu glicerină.
Cu o istorie de folosință ce datează din Antichitate, Pedicuța și-a căpătat un loc bine-meritat în medicina tradițională umană și veterinară a numeroase popoare. Pe teritoriul țării noastre, daco-geții foloseau planta contra „opărelilor”, pudrând copiii mici cu sporii săi. Tot din sporii de Pedicuță se obținea un decoct pe bază de vin care era utilizat în combaterea calculozei renale și de vezică, în timp ce decoctul din planta întreagă era utilizat ca diuretic și purgativ. Din tulpina plantei se obținea un remediu natural cu proprietăți protectoare la nivel hepatobiliar, prin fierberea acesteia în 2 L de apă împreună cu rădăcină de Ghințură (Gentiana spp). Extern, planta se mai folosea pentru clătirea părului, în scopul îmbunătățirii rezistenței și texturii acestuia.
În fitoterapia modernă, preparatele pe bază de Pedicuță sunt recomandate pentru limitarea adicției față de alcool și tutun. Datorită proprietăților diuretice excelente, Pedicuța este recomandată în eliminarea nisipului și a calculilor renali, stopând formarea de noi calculi. Compușii activi din plantă îi conferă și proprietăți laxative sau purgative, în funcție de doză. Pedicuța ajută și la modularea răspunsului imun din organism, reducând inflamațiile musculare și articulare, fiind, astfel, adjuvant în problemele de natură reumatică. Nu în ultimul rând, tot mai multe studii științifice recente evidențiază și efectul citotoxic și antitumoral al preparatelor pe bază de Pedicuță. Cu toate acestea, planta este încă insuficient studiată, impunându-se intensificarea studiilor riguroase pentru a se putea înțelege mai bine mecanismele de acțiune ale produselor derivate din această specie și pentru a se putea stabili factorul risc-beneficiu și efectele secundare ale folosirii acestora pe termen lung.
În concluzie, extractul de Pedicuță ajută la protejarea funcțiilor renale, stimulând diureza și contribuind la eliminarea litiazei renale. În plus, compușii activi (de ex.: alcaloizi – clavatină, licopodină, anotină, clavatoxină; nicotină, substanțe triterpenoide, episeratriol, flavonoide, fitosterine, acizi organici, săruri minerale ș.a.) din părțile aeriene de Pedicuță contribuie și la: menținerea diviziunii celulare normale și distrugerea celulelor aberante, calmarea durerilor reumatice, reglarea tranzitului intestinal, combaterea poftei de fumat și/sau alcool, protejarea celulelor hepatice și stimularea refacerii lor, relaxarea contracturilor musculare și susținerea proceselor de detoxifiere proprii organismului. Pe scurt, printre virtuțile derivatelor din Pedicuță se numără acțiunea: antitabagică, antialcoolică, citotoxică, antitumorală, antiinflamatoare, antireumatică, hepatoprotectoare, antispastică, laxativă, neuromodulatoare, antilitiazică, detoxifiantă. În formula de față, Pedicuța are rolul de a reduce dorința de a consuma alcool și de a susține procesele de detoxifiere ale organismului.
Salcia-albă (Salix alba) este un arbore foios dioic, heliofit și higrofit, din familia Salicaceae. Fiind mare iubitoare de apă, aceasta crește cel mai adesea pe malul apelor și în zonele mlăștinoase, atât la câmpie, cât și în regiunile deluroase. Pe teritoriul țării, aceasta crește spontan în zone precum lunca inundabilă a Dunării, pe marginea râurilor și a lacurilor, fiind deseori cultivată lângă sate datorită utilității sale în construcție (de ex: folosirea nuielelor la împletirea gardurilor) și industria textilă (de ex. tăbăcirea pieilor sau vopsirea în culoarea galbenă a textilelor) sau în orașe, din considerente estetice. În ceea ce privește originea speciei, aceasta este nativă regiunilor temperate ale zonei eurasiatice (Europa și Asia centrală și de Vest). Preparatele pe bază de coajă de Salcie au o istorie de folosință de peste 6.000 de ani. Deseori, scoarța acestui copac era mestecată pentru a reduce febra sau durerile. Galen, Plinius cel Bătrân sau Hipocrate au menționat proprietățile sanogene ale scoarței de Salcie. Au existat mențiuni și în textele antice ale sumerienilor, asirienilor și egiptenilor. Atunci când nu era consumată ca atare, coaja de Salcie era lăsată la macerat în alcool pentru a fi transformată în tinctură. Triburile de indieni din America, precum Cherokee, foloseau coaja și frunzele sub formă de infuzie. Decoctul din scoarță de Salcie este deosebit de eficient în calmarea durerilor cum ar fi cele reumatice, menstruale sau de cap. În plus, decoctul este util și în reducerea febrei și calmarea sistemului nervos. Nu în ultimul rând, acesta are și proprietăți vasodilatatoare și de stimulare a circulației periferice. Folosit extern, decoctul din scoarță de Salcie este hemostatic, astringent și inhibă transpirația excesivă datorită conținutului de taninuri. În general, pentru obținerea preparatelor din Salcie, se folosesc ramurile tinere de 2-3 ani și, uneori, frunzele culese în lunile de primăvară-vară.
Derivatele din scoarță de Salcie-albă sunt un adjuvant eficient în reducerea temperaturii, calmarea durerilor de diferită natură, reducerea inflamațiilor, creșterea circulației periferice și reducerea erorilor de diviziune celulară. De asemenea, acestea contribuie și la fluidizarea sângelui fiind bune anti-agregante plachetare. Astfel, studiile moderne au arătat eficiența unei cure cu un extract de Salcie în ameliorarea durerilor lombare. Compusul activ din scoarța de Salcie-albă – salicina – este denumită astfel după numele latinesc al Salciei, din care a și fost izolată în laborator pentru prima dată în anul 1828. Compusul se mai regăsește în cantități variabile și în alte specii precum Plopul sau Mesteacănul. Derivați ai salicinei, precum Acidul salicilic, sunt regăsiți și în fructele de pădure, Crețușcă, Lucernă sau în unele condimente, el acționând ca un fitohormon. Acest acid a stat la baza sintezei Aspirinei în anul 1897. Descoperită de peste 120 de ani, Aspirina este astăzi cel mai utilizat medicament din lume, fiind trecută pe lista medicamentelor esențiale întocmite de OMS (Organizația Mondială a Sănătății). Aceasta este adesea prescrisă pe termen lung celor cu probleme cardiovasculare, având un efect protector în special asupra persoanelor care au suferit atacuri de cord. Studii mai recente au observat și un posibil efect protector împotriva erorilor de diviziune celulară și a multiplicării necontrolate a celulelor. Din nefericire, pe lângă proprietățile sale sanogene, Acidul acetilsalicilic – sau Aspirina de sinteză – este asociat și cu o serie de efecte secundare precum iritarea mucoasei gastro-intestinale sau stimularea eliminării vitaminei C din organism, de aceea, se recomandă evitarea consumului de produse care conțin salicilați pe stomacul gol și este indicată suplimentarea dietei cu vitamina C în timpul unei cure cu derivați ai acidului salicilic.
Folosit extern, acidul salicilic se regăsește în majoritatea produselor cosmetice pentru tratarea acneei (sub denumirea de BHA) și în multe produse exfoliante, pentru tratarea negilor, a bătăturilor, mătreței, psoriazisului, dermatitei seboreice sau a altor probleme dermatologice. Derivații Acidului salicilic, denumiți salicilați, sunt foarte utili în fluidizarea sângelui prin inhibarea secreției de tromboxani și prostaglandine. Acestea din urmă sunt implicate în procesele inflamatorii din organism, explicându-se, astfel, și acțiunea antiinflamatoare a salicilaților. Fluidizarea sângelui, în limite normale, este asociată cu buna funcționare a sistemului cardiovascular. În produsul de față, extractul din scoarță de Salcie are rol antiinflamator, analgezic (pentru calmarea durerilor de cap ce pot surveni în urma intoxicației etanolice) și de calmare a sistemului nervos.
Valeriana (Valeriana officinalis), cunoscută și drept Odolean, Iarba-mâțului, Iarba-pisicii, Năvalnic sau Gușa-porumbelului, este o plantă erbacee perenă, spontană sau cultivată ce face parte din familia Caprifoliaceae (din care fac parte și Caprifoiul, Mâna-Maicii-Domnului). În fitoterapie, sunt folosite rădăcinile, stolonii și rizomii speciei. După uscare, acestea sunt caracterizate de un miros specific, neplăcut ce devine mai pregnant în timp. Principalul compus responsabil de miros, dar și de proprietățile sedative ale plantei este acidul valerenic. Gustul rădăcinilor este unul dulceag la început, apoi devine amar, cu o aromă camforată. Cunoscută din Antichitate și menționată ca plantă medicinală în secolul al VI-lea e.n., Valeriana este complementară atât în medicina umană, cât și în cea veterinară. Strămoșii noștri dacii, denumeau această specie „Adila”, „Adilon” sau „Odilan” de unde avem în zilele noastre denumirea de „Odolean”. Aceștia foloseau planta pentru problemele de natură cardiovasculară. Ulterior, în secolul al XVIII-lea e.n., Valerianei i s-au recunoscut proprietățile sedative pentru care este deosebit de apreciată și în zilele noastre. În trecut, planta mai era folosită și pentru calmarea unor dureri sau amorțeli în membrele superioare și inferioare.
În fitoterapia modernă, produsele pe bază de Valeriană sunt recomandate pentru inducerea somnului și îmbunătățirea calității sale. Cel mai des folosită pentru prepararea infuziilor și decocturilor, Valeriana este deosebit de utilă în calmarea spasmelor și a excitației mentale. Astfel, aceasta este folositoare în combaterea disconfortului gastrointestinal și a tranzitului accelerat provocat de hiperexcitabilitatea nervoasă. Similar, derivatele din Valeriană pot reduce pulsul mărit și pot normaliza ritmul cardiac dereglat pe fond nervos. Mai mult, acesta ajută și la menținerea sănătății cardiovasculare prin acțiunea vasodilatatoare și hipotensoare, fiind deosebit de utilă pentru persoanele cu tensiune arterială crescută cu substrat neuro-vegetativ, ce manifestă o înrăutățire a simptomelor în stările de stres psiho-emoțional. Conform principiilor ayurvedice, Valeriana este recomandată în adresarea tulburărilor de tip Vata, eliminând Ama din intestinul gros, sânge, articulații și nervi.
Prin efectul sedativ-hipnotic al Odoleanului se poate obține și o îmbunătățire a calității odihnei prin inducerea somnului și permiterea intrării în fazele adânci ale acestuia, cu efecte detoxifiante și regeneratoare la nivelul creierului. Această acțiune este posibilă datorită sinergiei multitudinii de compuși activi din rădăcinile și rizomii acestei plante, precum acizii valerenici, care potențează activitatea acidului gama-aminobutiric (GABA), un neurotransmițător cu rol inhibitor la nivelul sistemului nervos central (SNC). Foarte important de menționat este faptul că Valeriana nu este toxică, nu creează dependență și nu diminuează reflexele! De asemenea, derivatele din Valeriană au un efect benefic și asupra sănătății aparatului reproducător feminin. Prin acțiunea miorelaxantă și antialgică, acestea ajută la reducerea durerilor de cap și de burtă asociate perioadei menstruale. Cu toate acestea, trebuie reținut faptul că Valeriana poate avea și proprietăți anafrodiziace prin caracterul său relaxant. Extern, Odoleanul este util în probleme circulatorii. În produsul de față, Valeriana contribuie la menținerea unei stări de relaxare și calm, alături de Hamei, Floarea-pasiunii, Roiniță și Sunătoare.
Ghimbirul (Zingiber officinale), cunoscut și drept Ghimber sau Gingiber, este o plantă erbacee perenă din familia Zingiberaceae, din care fac parte și Turmericul, Cardamomul, Myoga sau Galangalul. Cel mai probabil numele științific al speciei (Zingiber) își are originile în sanscrită („shringavera”), însemnând „în formă de corn (de cerb)”. Aceasta provine, cel mai probabil, din zona maritimă a Asiei de Sud-Est și are o tradiție de utilizare foarte îndelungată. Mai exact, rizomul de Ghimbir este folosit în medicina tradițională a multor popoare (de ex: Medicina Tradițională Chineză, Ayurveda) și drept condiment de peste 4.000 de ani. Bogat în mangan, dar și în uleiuri esențiale (gingerol, shogaol, zingeronă, zinghiberină, borneol, cineol, felandren ș.a.), Ghimbirul (proaspăt sau uscat) are o aromă caracteristică, înțepătoare ce îl face un ingredient de bază în multe preparate culinare. De asemenea, acesta este un ingredient îndrăgit și în parfumuri cărora le conferă un miros citric, de lămâie-piperată.
Tot uleiurile esențiale precum și fenolii, rășinile, mucilagiile și alte substanțe active conținute în rizomii acestei specii constituie motivul pentru care Ghimbirul este un ingredient de bază al multor preparate fitoterapice. Acesta este folosit în special pentru ușurarea digestiei prin stimularea producerii sucurilor gastrice, stimularea vezicii biliare în secreția și evacuarea bilei și pentru creșterea poftei de mâncare. Mai mult, Ghimbirul este deosebit de eficient în ameliorarea senzațiilor de greață și amețeală asociate răului de mișcare, gravidiei sau tratamentelor chimioterapice. Similar, preparatele pe bază de Ghimbir sunt indicate și în reducerea senzației de balonare, calmarea sughițului sau, complementar, în toxiinfecțiile alimentare.
Produsele pe bază de Ghimbir mai sunt folosite în fitoterapie pentru îmbunătățirea circulației periferice (prin fluidizarea sângelui), combaterea inflamației (prin reglarea nivelului de prostaglandine) și energizarea organismului (dând o stare de „încălzire” în corp). Datorită calității sale de a spori „arderea” grăsimilor, Ghimbirul este deseori folosit în curele de slăbire sau în cele de detoxifiere. Nu în ultimul rând, preparatele pe bază de Ghimbir sunt utile și pentru ușurarea expectorării datorită conținutului în mucilagii.
În Ayurveda, Ghimbirul este considerat condimentul „medicament universal” (vishwabhesaj) și este deseori preparat prin combinarea pulberii din rizomi uscați cu sucul proaspăt din aceștia, într-o proporție de 4:1. Se consideră că atunci când este asociat cu miere Ghimbirul ameliorează Kapha, când se folosește zahărul candel acesta ameliorează Pitta, iar când este consumat cu sare gemă acesta ameliorează Vata. Consumat uscat, acesta reduce Kapha, crește Agni și favorizează expectorarea. În stare proaspătă, Ghimbirul reglează tulburările de Vata, fiind un bun diaforetic, antitusiv, antiemetic și adjuvant în stări de răceală.
Pe scurt, Ghimbirul ajută la menținerea unei digestii sănătoase, ameliorarea senzației de greață, modularea răspunsului inflamator, susținerea sistemul imunitar, reducerea balonării, decongestionarea căilor respiratorii și favorizarea expectorării, menținerea sănătății vasculare și la creșterea vitalității (energizare, încălzire, tonifiere). În formula de față, Ghimbirul este folosit pentru proprietățile sale digestive, antiemetice și antiinflamatorii, fiind util în combaterea stării de greață asociate consumului excesiv de alcool și diminuând inflamația de la nivelul tractului digestiv.
Hameiul (Humulus lupulus), cunoscut și drept Amei, Cumlău sau Mălugă, este o specie erbacee aromatică, perenă, cățărătoare din familia Cannabaceae (din care face parte și Cânepa). Denumirea latinească de „Humulus” provine din cuvântul „Humlo”, denumire atribuită Sfintei Hildegard, în perioada medievală. Datorită aromei sale puternice, amărui, ce se aseamănă cu cea a Valerianei pe măsură ce conurile se maturează, această specie a fost folosită pentru aromatizarea berii. Pe lângă importanța avută în producția berii, Hameiul este și o plantă medicinală valoroasă. Proprietățile terapeutice ale acestei specii sunt cunoscute încă de pe vremea lui Plinius cel Bătrân, fiind folosită pentru acțiunea sa calmantă și sedativă. Astfel, în mod tradițional, florile erau culese toamna, uscate și folosite sub formă de cataplasmă sau puse sub pernă sau în saltea pentru a favoriza adormirea. Infuziile și extractele din conurile de Hamei sunt utile în inducerea unei stări de liniște, calmarea nervilor, a anxietății, reducerea tensiunii sexuale și diminuarea timpului necesar pentru a adormi (în special când se asociază cu Valeriana). Consumate înainte de masă, produsele din Hamei ajută la creșterea poftei de mâncare, iar după masă, acestea ajută digestia prin stimularea secrețiilor gastrice, acțiunea carminativă și cea coleretic-colagogă. De asemenea, Hameiul (în special sub formă de infuzie) are și o ușoară acțiune diuretică facilitând eliminarea acidului uric din organism și detoxifierea rinichilor. Folosite extern, derivatele din Hamei sunt astringente și dezinfectante. Tradițional, decoctul din tulpinile de Hamei a fost folosit pentru clătirea părului în vederea stimulării creșterii.
În fitoterapia modernă, Hameiul este folosit ca adjuvant în inducerea unei stări de relaxare, combaterea stărilor de oboseală nervoasă, agitație și nervozitate și la obținerea unui somn odihnitor. În plus, acesta ușurează digestia, calmând refluxul gastroesofagian și reducând balonarea. De asemenea, uleiul esențial conținut de către această plantă are proprietăți antimicrobiene (împotriva Escherichia coli, Bacillus subtilis, Helicobacter pylori, Trichophyton interdigitale, Staphylococcus aureus, Candida albicans). În plus, compușii activi (de ex.: fitoestrogeni, taninuri polifenolice, substanțe amare – humulone și lupulone, uleiuri esențiale: monoterpene, sesquiterpene – farnesen, humulen, cariofilen, calcone, flavonoide – campferol, quercetină, rutină, aminoacizi, acizi fenolici, săruri minerale ș.a.) din Hamei contribuie și la optimizarea digestiei, drenarea bilei, protejarea stomacului, reducerea tensiunii sexuale, reducerea durerilor reumatice și de natură menstruală, menținerea sănătății renale și la calmarea iritațiilor cutanate. Pe scurt, printre virtuțile Hameiului se numără acțiunea: tonic-amară, digestivă, sedativă, anxiolitică, colecistokinetică, fitoestrogenică, antiinflamatoare, antimicrobiană, analgezică, cicatrizantă, antidiareică, anafrodiziacă, capilaro-protectoare, hipotensoare, depurativă, antihemoroidală și diuretică. În formula de față, Hameiul ajută la combaterea senzațiilor de agitație și nervozitate asociate curelor de dezintoxicare etanolică, sinergizând cu Roinița, Floarea-pasiunii, Valeriana și Roinița pentru liniștirea sistemului nervos central și inducerea unei stări de calm.
- Produse complementare
Numai clienții autentificați, care au cumpărat acest produs, pot să scrie o recenzie.
- Întrebări frecvente

Recenzii
Șterge filtreleNu există recenzii până acum.